Amintiri de la doamna profesoara Sorella Knitel

A fost cândva un răsad timid
 Amintirile frumoase nu s-au şters. Amintirile frumoaseemoţionează . Tot celeagă de  locul acela al şcolii noastre şi de oamenii lui este o sursă de emoţie şi plăcere. Acolo mi s-a oferit posibilitatea implinesc profesional şi leg frumoase relaţii de muncă şi respect. Nu mă voi adresa unuia sau altuia dintre colegi şi prieteni, ca nu omit, fără vreau, pe cineva. Fiecare îşi are locul lui  în sufletul şi amintirea mea. Totuşi nu pot nu punctez relaţia specială cu Atena Topală şi Mirela Olteanu, colegele mele de catedra! Nu pot nu deplâng trecerea în nefiinţă a directorului Mircea Cercel  şi a profesoarei Diana Simionovici, fie-le amintirea sfântă!
Viaţa este însă  o nesfârşită mişcare. Ne poartă spre tot felul de tărâmuri în spaţiu şi timp. Spre unele în care suntem părinţi sau bunici. Spre altele în care ceea ce ne-am dorit s-a împlinit, sau se va împlini, pentru speranţa şi credinţa în bine ne-au determinat întotdeauna.
Regret neparticiparea mea fizica la eveniment. Motivele sunt absolut tehnice. Timpul e mult prea scurt pentru a-mi organiza venirea în România. Asta nu înseamnă ca, sufleteste, nu ma voi afla, acolo, cu voi! Nu uitaţi că tot ce înfloreşte astăzi în şcoală, la propriu şi la figurat, a fost cândva un răsad timid şi dornic să se împlinească! Mă bucur să mă numar printre cei care au participat la scrierea primelor rânduri în cartea de istorie  a şcolii. Mă bucur că am fost părtaşă la bucuria de a vedea prima generaţie de absolvenţi. Şi dacă  reuniunea din acest an este un start pentru serbări anuale, mă voi simţi onorata să mai fiu invitată şi să pot participa. Vă urez sănătate, realizări profesionale şi în viaţa de familie! Vă îmbrăţişez pe fiecare în parte, cu multă dragoste, cu respect şi dor. 
Education - This is a contributing Drupal Theme
Design by WeebPal.