Amintiri de la domnul profesor Mircea Diaconescu

„Colegiul Tehnic Dumitru Mangeron” a însemnat partea plină a paharului
Absolvent cu vise mari, cum era firesc la 23 de ani şi după câţiva ani profesor în comunele Scorţeni şi Luizi Calugăra (ani care mi-au prins bine), câştigarea în 1976 a concursului pentru ocuparea unui post într-un liceu băcăuan a însemnat o mare izbândă şi un real imbold pentru formarea mea viitoare. Acest succes se aşeza peste bucuria imensă pe care o trăisem la începutul acestui an când s-a născut băiatul meu.
Am ales « Colegiul Tehnic Dumitru Mangeron » (Liceul Industrial Nr. 2) şi cred am făcut o alegere bună. Colectivul întâlnit aici şi mai ales D-l Mircea Cercel, Dumnezeu să-l odihnească în pace !, m-au primit extraordinar de bine.  Era ca a doua familie pentru mine.
Mutarea în actualul sediu a însemnat pentru noi o adevărată provocare. Împreună cu elevii tot personalul didactic şi nedidactic am muncit mult, dar cu folos pentru ca şcoala abia construită, neterminată încă, arate aşa cum arată acum.
Din 1981 până în 1990 am fost director adjunct. Împreună cu ceilalţi colegi am încercat şi chiar am reuşit avem un nume apreciat în Bacău. Pornind cu nişte meserii care speriau elevii (turnători în industria metalurgică) am ajuns avem în 1990 clase de electronică, electrotehnică cu elevi buni şi foarte buni.
De ce consider munca în acest liceu cu toate bucuriile şi neîmplinirile inerente, mi-a priit? Pentru ţinând seama de calitatea elevilor am fost obligat caut cele mai bune strategii didactice pentru a obţine rezultate la matematică cu elevi care nu aveau totdeauna o atitudine pozitivă faţă de matematică.
Au fost 14 ani de realizări. Aşa privesc înapoi cu mândrie şi atunci când timpul îmi permite îmi place contemplu liceul de pe băncile părculeţului conceput şi realizat de noi.
Education - This is a contributing Drupal Theme
Design by WeebPal.